Muzeul a fost infiintat la 25 noiembrie 1864 prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acesta fiind de fapt - numai in domeniul arheologiei - o continuare a fostului Muzeu de istorie naturala si arheologie infiintat prin decretul din 3 noiembrie 1834 semnat de voievodul Alexandru Ghica.

Muzeul National de Antichitati a intrat in structurile Academiei Romane in 1949, din 1956 se identifica cu Institutul de Arhelogie iar, din 1992 poarta numele ilustrului istoric si arhelog VASILE PARVAN.

Printre cei care au slujit acest vechi asezamant al stiintei si culturii nationale trebuie amintiti: banul Mihalache Ghica - primul donator, a carui colectie formata ata din obiecte arhelogice: sculpturi, monede, cat si din piese din domeniul stiintelor naturale a constituit, in 1834, zestrea primului muzeu din Bucuresti. De asemenea, generalul Nicolae Mavros cel care a oferit muzeului, in 1862, o valoroasa colectie de antichitati cuprinzand piese epigrafice, numismatice si ceramice. Printre cei care, in decursul timpului, au fost membri ai Comitetului Arheologic si au slujit acest Muzeu sunt: Alexandr Odobescu, Vasile Alexandrescu - Urechia, Augustin Treboniu-Laurian, Dimitrie Berindei, Cezar Boliac, D. A. Sturdza, Mihail C. Sutzu. In afara de cei mentionati si alte personalitati ale vietii culturale romanesti, au servit, intr-un frl sau altul, destinele acestui muzeu: Spiru C. Haret,Grigore Tocilescu, Geroge Murnu, Vasile Parvan, D. M. Teodorescu, Scarlat Lambrino, Ion Andriesescu.

Muzeul detine si astazi o importanta colectie de antichitati in ciuda faptului ca o importanta parte din patrimoniu a fost “cedata” (in urma unui ordin venit de “sus”) in perioada 1971 - 1972 nou infiintatului Muzeu National de Istorie a Romaniei. Din colectiile muzeului pot fi amintite cele datand din paleolitic si pana in epoca romana, lapidariumul alcatuit din monumente sculpturale si epigrafice romane, cipriote si egiptene s.a.

Sediul Muzeului si Institutului Arheologic Vasile Parvan este vechea Casa Macca o superba constructie de la mijlocul secolului al XIX-lea refacuta la inceputul secolului XX in stilul art nouveau. Este o minunata cladire integral pictata in interior, cu marmura, cu lambriuri, cu vitralii, cu o decoratie specifica vremii. Din pacate trecerea vremii a lasat urme adanci, incercandu-se, in aceasta perioada de criza, gasirea fondurilor necesare restaurarii.