Pana de scris a fost folosita ca instrument de scris in jurul anului 500 i.h. Uscate si curatate, cele mai folosite pene erau cele de gasca, lebada sau curcan, intrucat tubul gros al penei mentinea cerneala, iar pana era usor de manuit. Varful penei era curatat de fulgi si ascutit cu un cutit, dupa care despicat, pentru a permite cerneliisa se prelinga uniform.

In ultimul milenium i. Hr., egiptenii au scris cu trestie si papura, ascutindu-le la varf. Ei foloseau tocuri de trestie pentru a aplica funinginea pe papirus

Vechii chinezi scriau folosind pensule din par de camila sau de soarece. La capatul unui bat se legau pamatufuri de par impregnate cu clei. Pentru operatiuni de mare finete pe matase, se foloseau pensule care aveau doar cateva fire de par lipite la capatul unei trestii goale. Toate cele peste 10.000 de caractere chinezesti au la baza doar 8 trasaturi de pensula.

Tocurile cu penite care se inmuiau in cerneala, ca cele folosite de scolari pana in 1960, erau compuse dintr-un betisor de lemn, suportul metalic al penitei si penita propriu-zisa care se pute inlocui. Primele penite erau din hotel. Penitele din zilele noastre au varful intarit cu metale dure, precum osmiumul sau platina.