Legenda norului

Odata, cerul neted, albastru si senin

Ii spuse soarelui cu un adanc suspin:

Prietene, de cat timp eu am fost creat,

Il cred pe Dumnezeu corect, nu vinovat

Dar cred- era mai bine ca el sa-mi fi facut

Un prieten drag cu care sa discut

Ce se intampla-n lume si ce se va intampla

De-acum in colo; cu el sa pot visa.......

Insa asa stau singur si tacut

Gandindu-ma mereu la nestiut......"

Afland durerea mare a cerului senin,

Stiind ce suparare se afla-ntr-un suspin,

Iubitul si Slavitul, Domnul tuturor

Trimise cerului imediat un nor.

Cei doi se-mprietenira fiind nedespartiti

Si traiesc chiar si astazi veseli si fericiti.