Sahara a fost, cu 3-4 mii de ani inainte de Marile Piramide (ridicate in mileniul III i.e.n.), un adevarat centru de arta si de constructii pentru triburile nomade pre-egiptene.

Cu ajutorul radarelor unor sateliti artificiali specializati - procedeul denumit arheologie spatialala - au fost facute descoperiri in apropiere de Cairo si Nabta. Nomazii saharieni se bucurau, acum 6-7 mii de ani, de o clima mai agreabila. Abundenta precipitatiilor de atunci este confirmata de aducerea la lumina a unor bazine in care se aduna apa ploilor, avand pereti de pamant inalti de 2 metri si laturi de 100-500 de metri. De-a lungul traseelor nord-sud si retur, strabatute o data sau de doua ori pe an, saharienii au lasat gravate in piatra o scriere ciudata, de la care ulterior s-a ajuns la hieroflife si nenumarate blocuri stancoase (de 70-100 kg) cu desene.

Initial arheologii doreau sa gaseasca urmele unui vechi fluviu saharian, disparut in urma cu 7-8 milioane de ani.

Civilizatia sahariana, considerata a fi stramosul civilizatiei egiptene , cunostea probabil fosta albie a fluviului, rutele migrarilor ei fiind insemnate cu un fel de borne-indicatoare de oaze, unde reuseau sa cultive pamantul.

Cea mai spectaculoasa descoperire este aceea ca inainte de piramidele din Egipt au existat ale constructii la fel de mari si un alt popor care a reusit cu o tehnica numai de ei stiuta sa manevreze blocuri de piatra imense – mai mult de 100 de tone.