Prima calatorie

La 8 iulie 1497 de pe puntea corabiei-amiral, “Sao Gabriel”, Vasco da Gama daduse semnalul de pornire micii lui flote, compusa din partu corabii. Tinta spre care pornea era India.

Bartolomeu Dias, incercatul navigator, a ales chiar el cele trei caravane: “Sao Gabriel”, de 100 de tone, ”Sao Miguel” de 50 de tone, ”Sao Rafael” de 120 de tone, precum si o nava de transport de 200 de tone. Pentru ca fara indoiala expeditia urma sa poarte si lupte, pe toate corabiile au fost montate cate doua randuri de bombarde. Pentru ca nu se stia cat va dura calatoria, in corabii au fost asezate provizii pentru trei ani de zile. Pentru capitani au fost alese cele mai bune instrumente de navigatie, ale timpului, si se pare ca si o intreaga biblioteca documentara si de harti. In ceea ce priveste echipajele, au fost selectionati numai marinari incercati si care cunosteau bine si o meserie ce putea fi de folos atat la bordul corabiilor, cat si pe uscat. Numarul lor era de 200. Au mai fost luati si vreo zece condamnati la moarte, care fusesera gratiati cu conditia sa insoteasca expeditia si sa efectueze actiunile intradevar riscante, ca recunoasterile in asezarile de pe coastele necunoscute, unde ei erau lasati o vreme sa se informeze urmand a fi luati la intoarcerea corabiei.

Coducerea acestei atat de pregatite expeditii nu a fost incredintata navigatorului Bartolomeu Dias ci unui personaj aproape necunoscut, mai ales ca navigator si explorator: VASCO DA GAMA. El provenea dintr-o familie de mici nobili ce-si aveau resedinta in micul oras de pe coasta, Sinues. El a luat parte la mai multe calatorii dea lungul coastelor de vest ale Africii.

In dimineata zilei de 8 iulie, dupa o slujba religioasa, corabiile ridicara panzele si au pornit in larg. La 15 iulie trecura pe langa arhipelagul Insulelor Canare. In noaptea de 16 spre 17, trecura de Tropicul Racului. Din seara zilei de 3 august si pana la 4 noiembrie amiralul si oamenii sai nu au mai vazut pamantul Africii. La 22 noiembrie Vasco da Gama trecu de Capul Bunei Sperante aflandu-se pe drumul spre Indii. In ziua de 25 noiembrie mica flota arunca ancorele in golful cel boteza Sao Braz unde ramase 13 zile.

De Craciun ajunsera in dreptul unei coaste impadurite pe care, in cinstea sarbatorii, o botezara, Natal (Craciun). Peste o saptamana avu loc o intalnire cu negrii care, pana atunci, nu mai vazusera oameni albi. Atat de bine s-au inteles localnicii cu portughezii incat Vasco da Gama a botezat regiunea: Terra da Boa Gente (tara oamenilor buni). Dupa o alta saptamana de navigatie, la apropierea corabiilor de coasta, alti localnici le iesira in cale. In timp ce faceau noi provizii portughezii vazura venind cu barcile, pe un fluviu din apropiere, cativa negrii care purtau in jurul soldurilor si aveau si capul acoperit cu panzeturi viu colorate si care le oferira spre vanzare tesaturi de bumbac si de matase diferite atat ca tesatura cat si ca ornamentare de cele africane. Erau primele elemente ale unei civilizatii orientale cu care s-a intalnit Vasco da Gama aici in Africa. De acum amiralul portughez era sigur ca este pe drumul cel bun: drumul pe care veneau marfurile din orient. El boteza locul Rio dos Bons Signaes (Raul semnelor bune).

La 1 martie portughezii au ajuns aproape de primului mare port de pe coasta de rasarit a Africii, Bozambic.
La 24 aprilie pornira cu panzele in vant spre Oceanul Indian.In 23 de zile mica flota portugheza impinsa de musonul de sud-est trecu marea, in curand aparu un oras : Calicut. Tinta calatoriei lui Vasco da Gama fusese atinsa. Portughezii ajunsesera in India. Era in ziua de 20 mai 1498. Data aceasta deschidea o pagina noua in istoria Portugaliei, dar si in istoria Indiei si a Orientului Indepartat care vor face acum conostinta cu noii veniti: Europenii. Orasul Calicut era socotit, cel putin de negustorii arabi si indieni, “al cincilea port al lumii” si era capitala unui principat ce se intindea dea lungul coastei de vest a Indiei numita Malabar. In cele trei luni cat a stat Vaso da Gama in India, oamenii lui au putut numara numai la Calicut peste 1500 de corabii de comert care plecau si veneau zi si noapte in port. In ce priveste corabiile, europenii constatara ca ale lor erau mai rezistente, mai bine dotate cu utilaj nautic si fara indoiala mai bine inarmate.

La 5 octombrie amiralul Vasco da Gama puse capul corabiei sale spre vest si, urmat de celelalte doua, lua drumul Africii. Drumul a fost greu pentru ca, necunoscand regimul vanturilor (musonul) in aceasta parte a lumii, pana sa vada coasta Africii el a plutit tot timpul cu vantul din fata sau din parti. La 2 ianuarie matelotul de pe catarg striga cuvantul salvator:"Pamant"- se vedea un oras pe coasta africana. Era Magadoxo (Mogadiscio). Amiralul insa nu intra in acest port pentru ca nu-l cunoastea si se indrepta spre Melinda unde ajunge la 7 ianuarie. La 1 februarie eru in dreptul insulei Mozambic iar la 3 martie in golful Sao Braz. La 20 martie Vasco da Gama trecu iar pe langa Capul Bunei Sperante pornind in ultima etapa a drumului, spre tara, etapa pe care o si parcurse foarte repede. La 25 martie ajunse la Rio Grande. De acum cele doua corabii care mai ramasera, se separara. Capitanul Coelho isi urma drumul ajungand la 10 iulie 1499 la Lisabona iar da Gama se indrepta spre factoria de la Santiago din Insulele Capului Verde de unde nemaiputand continua drumul, pe corabia amiral, se urca impreuna cu fratele sau muribund, capitanul de corabie Paolo da Gama, pe o caravela ce mergea spre Portugalia. Vasco da Gama a ajuns la Lisabona la 29 august 1499, unde a fost primit cu mari onoruri.

Din aceasta calatorie remarcabila din cei peste 200 marinari, cati formau echipajele celor 4 corabii la plecare, se mai intoarsera doar 50 de oameni.

Robby Bubble