A venit si ziua imbarcarii – capitanul a fost foarte uimit de cat de punctual a fost Richard, care s-a prezentat la datorie la prima ora, inaintea tuturor celorlalti marinari, care mai trageau un pic de timpul petrecut pe uscat inainte de calatoria cea mare.

- Buna dimineata, Capitane! Spuse Richard, voios.
- Buna dimineata, Richard! Uite, cred ca stiu si ce post ai sa ai tu pe nava mea, ca tot nu stiam ce sa-ti dau de facut – tu ai sa fii musul nostru. Stii ce este acela un "mus"?
- De unde sa stiu, Capitane, ca doar azi ma urc prima oara pe o corabie asa mare!
- Pai sa stii tu, Richard, ca mus poti sa fii si pe o coaja de nuca, numai sa vrei sa inveti meseria de marinar! Hai sa-ti spun ce este un mus – musul este ucenicul marinar – el face toate treburile pe nava, cand ceilalti nu au cand sa le faca. El trebuie sa ajute pe toata lumea si sa fie mereu la indemana cand e nevoie de el, intelegi tu?

Richard s-a scarpinat in cap, un pic nedumerit – "Ce carevasazica este un mus? Un fel de marinar mai fara experienta dar care vrea sa ajute pe toata lumea de pe nava si fara de care lucrurile pot sa nu mearga bine daca nu-si face datoria… aha…"

- Pai, Capitane, daca asta e treaba musului, atunci asta e o treaba numai buna pentru mine, pentru ca am inceput calatoria asta ca sa invat multe despre tot ce se poate si sa-i ajut pe oameni cat pot. Asa ca – iata-ma! Eu sunt musul!

Capitanul se retrase sub punte unde mai avea de pus la punct cateva detalii de calatorie – vasul transporta marfuri de mare pret catre Italia si marile acelor vremuri nu erau linistite nici in ceea ce priveste bunavointa naturii, care se supara uneori si mai urgisea vasele cu vreo furtuna iscata din senin, nici in ceea ce priveste bunavointa oamenilor, multi dintre marinarii seriosi pe vremuri luand cai strambe si rele, ca pirati de temut! Capitanul aflase o veste de ultima ora – unul dintre cei mai temuti astfel de pirati, Sangerosul-cel-Aprig, bantuia marile cu flota lui de trei corabii intesate cu talhari priceputi la abordaje si manuirea iataganelor arabesti…

Richard si restul echipajului insa n-aveau habar de vestea cea rea, iar vasul trebuia sa plece cat de repede in ziua aceea, ca sa ajunga la timp in Italia, sa livreze marfurile atat de pretioase pe care le astepta cu nerabdare chiar un print! Printul trebuia sa se casatoreasca in trei saptamani din ziua plecarii navei cu aleasa inimii sale – pasamite corabia transporta trusoul printesei, o multime de rochii scumpe presarate cu pietre pretioase si cusute cu fir de aur curat, bijuterii superbe demne de o imparateasa, asternuturi de matase fina cu broderii elegante si vreo 80 de lazi de zestre pline-ochi cu covoare persane adanci si moi, plapumi din lana de camila, vase pretioase din cristal si potire pentru vin din aur si argint incrustate cu nestemate…