In anul 1934, W. Baade si F. Zwicky au sugerat existenta unei noi forme de stea – steaua neutronica, un fel de punct final al evolutiei stelare. Cei doi astronomi scriau: “ Cu toate rezervele, noi consideram ca supernova reprezinta tranzitia de la o stea neobisnuita la una neutronica, constituita in princial din neutroni. O astfel de stea poate avea o raza foarte mica si o densitate extrem de mare.” Cini ani mai tarziu s-a realizat modelul acestei stele.

Chiar daca ea ar fi observat, ar fi fost extrem de mici sansele ca ea sa fie descoperita printr-o simpla observatie, din pricina ca avea dimensiuni extrem de mici si nici nu era luminoasa. Multi astronomi nu au crezut intr-o astfel de stea pana in anul 1947, cand accidental, au fost observate pe o sursa de radio variatii foarte frecvente si scurte la intervale de timp egale. Intrucat nici o categorie din stelele deja cunoscute nu putea fi asociata cu un astfel de comportament, timp de cateva luni de la descoperire s-a crezut ca este vorba de impulsuri artificiale, adica emise de o alta civilizatie. Curand s-au mai descoperit si alte surse asa ca s-a cautat explicatia aparitiei lor. Intr-un final s-a acceptat teoria ca aceste impulsuri sunt de la o stea neutronica, impulsurile au primit numele de pulsari.

Steaua neutronica apare in urma exploziei unui alt tip de stele, cea numita supernova. Certitudinea ca aceste stele exista si ca ele se formeaza in urma unor explozii a venit abia in anul 1968. Acum se cunosc o multitudine de astfel de stele, confirmand ca ele nu apar in mod misterios. Cel mai rapid astfel de pulsar se numeste PRS 1937 + 21, ele se roteste de 642 de ori intr-o secunda. Un astfel de “rotitot” rapid nu isi poate pastra viata foarte mult timp deoarece prin invartire isi pierde energia.